„Am rulat un tool și avem scor 94" — fraza care dă cel mai fals sentiment de siguranță din accesibilitate. Testarea automată e indispensabilă, dar acoperă doar criteriile verificabile programatic: aproximativ 40% din WCAG, după majoritatea estimărilor din industrie. Diferența nu e un detaliu tehnic; e exact partea care decide dacă un om poate folosi site-ul.
Ce prinde excelent automatizarea
Contrast insuficient, atribute alt lipsă, etichete de formular absente, ID-uri duplicate, ARIA invalidă, structura titlurilor, limba nedeclarată, linkuri goale. Pe acestea, scannerul e mai bun decât omul: verifică mii de pagini în minute, nu obosește, nu ratează. De aceea monitorizarea continuă e automată — prinde regresiile imediat ce apar.
Ce nu poate ști o mașină
Dacă alt-ul „echipa la ședință" descrie corect imaginea sau e irelevant. Dacă ordinea de focus urmează logica vizuală. Dacă mesajul de eroare chiar te ajută să corectezi. Dacă pagina rămâne inteligibilă cu cititor de ecran — nu doar tehnic parcurgibilă. Dacă alternativa la drag-and-drop există și e descoperibilă. Toate cer judecată umană și, ideal, experiență reală cu tehnologii asistive.
Modelul practic în trei straturi
1) Scanare automată permanentă pe tot site-ul — fundația, ieftină și exhaustivă pe ce poate acoperi. 2) Audit manual periodic pe fluxurile critice (căutare, formular, checkout) cu NVDA și VoiceOver — acolo unde se decide utilizabilitatea reală. 3) Acolo unde miza e mare, testare cu utilizatori cu dizabilități — niciun expert nu înlocuiește experiența directă. Planurile WCAG.RO urmează exact această logică: scanarea în Business, auditul manual și mobile în Enterprise.